I love this game

De-a valma (editura GROBIAN)

2011-11-14T10:57:00.000-08:00

Letargia m-a cuprins, dar ma gandesc serios ca a trecut astenia de primavara. A venit insa toropeala lui Cuptor, apoi amorteala iernii. De fapt e starea de spirit a ADN-ului. Mi-e lene. Aveam prea mult timp la dispozitie, si acum am destul.
Cu toate astea ma gandesc non-stop. La sport, la evenimente, la contradictii.
Ma gandesc la golani precum Mutu si Mourinho. Daca de la primul speram ca s-a mai copt la minte in ultimul ceas (yeah right!!), pe ultimul nu-l vad decat ca pe un derbedeu irecuperabil. Nu vorbesc fratilor de Mourinho, antrenorul! Nu de strategul ce parjoleste iarba si se roaga apoi pentru o mica mocirla. Ci de mahalagiul Jose. Ala, ce vantura nervos degetul mijlociu cand e invins si scoate ochii (la propriu) oamenilor pentru atentie. Sictir golane! Ce Tamas ma? Nu cunosc niciun Tamas. Dar ma gandesc oripilat la visul pe care l-am avut. Se facea ca Moti juca in tricoul nationalei. M-am trezit transpirat! Adormisem la meci. SUNTETI ZDRAVENI BA LA CAP??
Ma gandesc cu umor la Becali. A mutat Steaua din Ghencea, iar lumea l-a aclamat peste tot in tara. GIGI SUPREMACY!!! Vazand asta, El Ciobandante, el revolutionarul, a prins iar glas: "Vreau finala Europa League"! Bre nea` Gigi, stai ma domol ca joci la Shalke. Costea esti un dobitoc! Stii tu care!
Ma gandesc si la baschet. Mi-e dor de NBA! Dar jucatorii sunt suparati ca iau cu un milon de dolari sub "trilionul" pe care il primesc patronii. Sau viceversa! Habar nu am, doar e criza! Tineti-o tot asa fratilor! Si ca tot veni vorba de mari patroni... Mai oameni buni ati auzit declaratia lui Niculae de la ASTRA? "Au crezut ca se pricep ei la fotbal mai bine decat mine"! "Au crezut ca-s mai destepti". "Le-am spus sa schimbe executantul de lovituri libere, dar nu m-au ascultat"! UAAAAAAAAAUUUUU! Ce logica de fier! Cum sa se creada mai destepti altii! Oamenii aia care au trait "in iarba" atatia ani! Daca s-ar fi gandit si Hagi sa schimbe executantii la lovituri libere... Nenea Niculae, te-a ars Sumi ma! A bagat 6 straini cu Rapid (neintentionat desigur), doar sa se asigure ca pierde meciul. Dar cred ca fazele fixe le batea un roman. D`aia n-ai vazut matale.
Ma gandesc si la Stiinta mea. Asa, prinde randuri. Cum ar fi luat ei un gol de la Concordia Chiajna! Si probabil eram suparat. Cum ma, si Concordia Chiajna sa ne bata. Da` las! Batem Steaua, Dinamo, Rapid ca intotdeauna. Sandule, Mitica, Muc la voi nu ma gandesc! Fi-mi-ar scarba!

Cei care au speriat Peninsula

2011-06-14T12:51:00.000-07:00

Cine ar fi crezut la inceputul sezonului ca batranul Jason Kidd si Dirk Nowitzki vor triumfa in 2011? Foarte putini poate. Sau doar ei, jucatorii. Asta a declarat MVP-ul finalei dupa meciul 6: "Am crezut. DA, am crezut cu totii, am crezut in noi si stiam ca ne putem indeplini visul."
Desi au terminat pe 3 in Conferinta de vest, ceva mi-a sarit in ochii la Mavs inca din meciurile cu Boston. Nu renuntau! Se agatau de fiecare atac, erau iritant de atenti pe faza ofensiva. Atletici, artagosi, precisi. Favoriti in primul tur, texani au "socat" lumea in semifinale cand au eliminat campioana en-titre, LA Lakers, dupa un sec 4-0. Kobe & Co au fost umiliti in ultimul meci al seriei si au pierdut confruntarea la peste 40 de puncte.
Chiar si asa, "albastrii" erau considerati outsideri in meciul suprem cu Miami Heat. Asta pentru ca o echipa de veterani, Kidd(38), J.Terry(33), Nowitzki(32), Marion(33) trebuia sa faca fata celui mai spectaculos trio din joc: Wade, LeBron, Bosh. Am enumerat doar emblemele clubului texan dar contributia bancii a fost uriasa. De fapt ca sa va dati seama de maretia acestei echipe, redau din memorie o simpla postarea a unui fan Miami Heat. "Am pierdut meciul 5 si desi finala se muta in peninsula pentru viitoarele 2 jocuri sunt foarte pesimist. Nu avem ce sa le mai facem acestor incapatanati! Wade a dat peste 30 de puncte, LeBron a realizat un triple-double si cu toate astea continuau sa vina peste noi! Nu am vazut nicicand o echipa mai artagoasa."

Dallas Mavericks s-a impus cu 4-2 la general. De 3 ori elevii lui Rick Carlisle au intors meciul in sfertul 4.

LB James dezolat

Superstarul lui Heat, LB James, parea foarte afectat de pierderea unei noi finale NBA. "Regele" nu a mai suportat adversitatea aratata de restul fanilor fata de echipa la care evolueaza si a declarat: "Toti acei oamenii care si-au dorit ca eu sa pierd se vor trezi maine si vor avea aceasi viata banala pe care o aveau si inaintea partidei."
Marturisesc ca declaratia lui James ma surprinde. Desi nu il simpatizam la inceput, treptat am fost cucerit de devotamentul si aptitudinile americanului. Totusi de aceasta data, James l-a felicitat pe Kidd, dupa care a plecat cu privirea in pamant. E deranjat ca la 27 de ani nu a reusit sa castige inca un titlu. E deranjat ca a declarat ca va strange cel putin 7 inele. E deranjat de toate acestea pentru ca este un jucator enorm. Dar chiar si asa, e adevarat, publicul nu il iubeste. Poate ca atunci cand se va face placut, sau va avea o echipa mai indragita de "media" va reusi. O merita. Pana se va intampla asta... WELL DONE MAVS!!!

Tragicomic

2011-05-23T09:58:00.000-07:00

Ieri a aparut o inregistrare de la intalnirea lui Victor Piturca cu suporterii. Pe langa "prostiile" cu blaturi si Mititelu, iata ce mi-a atras atentia: "Găman şi Bărboianu s-au dus la Dinamo pentru Giovani, fiindcă Giovani este managerul lor. Iar eu, Victor Piţurcă, nu puteam să le spun să nu se ducă la Dinamo. E şi viitorul lor până la urmă. Nu se duceau ei la Sportul sau la Urziceni. Oricum, Găman nu voia să plece la Dinamo, dar nu a avut de ales. Am putut să profit de dezlegările alea numai pentru că au fost jucători care au vrut să plece. Păi credeţi că eu m-am dus la Bărboianu şi la Găman? Ei au venit la mine, că vor să plece. Mai era vorba şi de Dănănae, şi ăla voia să plece, dar pe el l-au întors fraţii Costea. Ăia doi n-au creier." DA, ULTIMA PARTE:)).
In primele 2 sezoane Florin Costea mi s-a parut un jucator similar cu Mutu. Pofta de joc, pofta de gol, tehnica mult peste media campionatului... Apoi, ceva s-a intamplat. A inceput sa joace si Mihai. "Fratisu". Mititelu i-a considerat talente iesite din comun, si ei l-au vazut, probabil, ca pe finantatorul de AUR. A inceput o relatie cordiala. Au inceput sa zboare antrenorii care nu tolerau indisciplina. Au inceput scandalurile in vestiar si o dragoste nebuneasca intre Costea si Universitatea. Ceva de gen Prigoana - Bahmuteanu(daca asa o cheama) Au inceput sa nu mai alerge jucatori, vazand ca 9 si 10 nu-i completeaza pe...1,2,3...11, 77(wobay). Fratii Costea m-au cucerit cu "sclipirea" lor si tot ei m-au facut sa rup postere prin atitudinea delasatoare aidoma unor vedete fandosite. Craiova i-a luat in brate ca pe tunarii de odinoiara, dar tot Cetatea Banilor i-a renegat, ca pe niste impostori, narcisisti, emfatici. Daca ar mai juca Craioveanu...
Craioveanu care a plans ca un copil, dupa Craiova-Dinamo. Asta iubire!!! In al saselea an de mandat Mititelu, inca sa suferi pentru Stiinta!
Ma intreb ce o fi simtit finantatorul Craiovei cand Florin a fugit cu "Giovanni"! Ce simte cand toti isi depun memorii la Liga. Mititelu nu are creier, fratii Costea, nici atat. Le doresc insa celor din urma, cu sinceritate si de ce nu, nostalgie, sa ajunga fotbalisti. Din aia adevarati, care sa stie ce inseamna o echipa. Iar lui Mititelu sa prinda macar un trofeu. Ca simplu suporter. Si da, tot Piturca are dreptate.

Despre Muc cel Mic, o ultima oara...

2011-05-11T04:18:00.000-07:00

De la inceput vreau sa-i scutesc pe "adulatori" lui Mititelu de anumite comentarii. Nu mai vreau sau aud observatii ca: "Dar ce se intampla daca nu va lua Mititelu din B, mureati de foame, va desfintati!" sau "Omul are dreptate, a fost furat in fiecare sezon, i se pun bete-n roate" sau " A bagat banii lui 5-6 ani de zile" etc, etc.
Mititelu are putine lucruri de trecut in CV: promovarea, vreo 2 terenuri de antrenament, o tribuna oficiala si refacerea magazinului Universitatii. CAM ATAT.
ACUM SA VORBIM DESPRE PARTILE NEGATIVE.

10,15 sau chiar mai multe motive pentru care TREBUIE sa scapam de MUC cel MIC:

1. In glorioasa "epoca mititeliana", marele patron a rulat urmatorii antrenori: Nicolo Napoli (2), Mogosanu(2), Reghecampf(2), Neagoe, Fane Stoica, Piturca, Wotte, Cioroianu, Ovidiu Stanga, Jerry Gane, George Bita, Eugen Trica, Ticleanu, Sandu Tabarca
Dintre acestia au fost suspendati: Napoli, Neagoe, Fane Stoica, Piturca, Wotte, Reghecampf. 3 dintre ei ( Napoli, Wotte si Piturca au castigat procese cu Mititelu, ultimul o suma colosala)
Nu stiu daca am omis pe cineva, lista este foarte lunga, prin urmare imi pare rau daca am facut-o.

2. A jignit fosti componenti ai Craiovei Maxima pe motiv ca sunt invidiosi ca echipa e pe un drum bun. Printre acestia: Costica Stefanescu, Rodion Camataru, Nicolae Tilihoi, si apoi Ilie Balaci sau Aurica Ticleanu

3. Nu a colaborat cu nicio persoana influenta din Craiova, nu a atras sponsorizari si a intrat intr-un razboi deschis cu Primaria Craiova si autoritatile locale.

4. Desi in unele cazuri a avut dreptate, a adus injurii si a facut declaratii calomnioase la adresa presedintelui FRF, Mircea Sandu si a presedintelui LPF, Dumitru Dragomir.

5. A stirbit serios imaginea clubului U. Craiova prin limbajul sau de mahala si gesturile golanesti.

6. Desi a rulat un lot impresionant de antrenori, Mititelu a gasit de cuviinta sa le dea si indicatii tactice sau sa impuna jucatori in primul 11, lucru confirmat pe blogul sau personal.

7. A ales sa menajeze anumitii jucatori si sa-i favorizeze intotdeauna in relatiile cu antrenorii si coechipierii ( cazul fratiilor Costea, Prepelita, Dina, Stoica)

8. A mutat echipa din Craiova dupa un conflict cu Primaria. Stiinta a jucat la Severin.

9. Si-a luat un angajament absurd fata de suporteri sustinand ca nu o sa vanda fotbalisti la rivalele bucurestene. Exemple: Andrei Ionescu, Mircea Bornescu, Mihai Costea, Valentin Iliev, Dorel Stoica, cazurile Gaman si Barboianu.

10. Din cauza datoriilor si a lipsei de fonduri a avut probleme serioase cu licentierea. Multi sustin ca daca Adrian Paunescu nu ar fi intervenit Craiova ar fi jucat mai devreme in Liga a II a.

11. Nu a investit in transferuri de jucatori. In 5 sezoane singurul fotbalist pe care a dat bani a fost Julius Wobay(300.000 de dolari) Tanasa si Prepelita au fost adusi de la Fc Arges in schimbul unui teren dat lui Penescu.

12. Si-a propus an de an obiective nerealiste pe care le-a ratat de fiecare data de la revenirea in prima divizie

13. A criticat ambii selectioneri pentru ca nu au selectionat mai multi jucatori de la Universitatea.

14. Si-a amenintat proprii jucatori cu bataia( Fl. Costea sau mai nou Barboianu)

15. A impus cenzura pe siteul ziarului EDITIE.RO, unde nu veti intalni decat comentariile favorabile la adresa patronului.

16. A incercat sa faca fals in acte. Dupa ce a dat dezlegari in alb, a motivat ca cei doi jucatori(Gaman si Barboianu) nu pot evolua ptr Dinamo caci actele au fost facute, intentionat, intr-o maniera gresita.

17. Mititelu si-a aparat imaginea pe toate forumurile, postand mesaje sub diferite identitati pentru a-si "consolida mostenirea" si a instiga impotriva "persoanelor de rea credinta" ( lucru confirmat de Victor Piturca)

18 A jignit de nenumarate ori galeria Universitatii Craiova, numindu-i pe suporteri "vagabonzi" sau "masa de manevra" a primariei.

19.DA SEMNE DE NEBUNIE! Dupa ce a retrogradat Universitatea Craiova, Mititelu a declarat ca este cel mai puternic om din Oltenia si SINGURUL care poate face ceva la Stiinta. Desi clubul se zbate intr-o saracie lucie( Mititelu nu a avut bani de benzina pentru autocar sau pentru curent la baza de cantonament), MARELE PATRON a sustinut ca este cel mai bogat om din Craiova. De asemnea, in ciuda faptului ca media de spectatori este de 10 ori mai mica dupa plecarea lui Piturca, Mititelu sustine ca oamenii din Craiova si suporterii adevarati sunt alaturi de el

20. Datorita firii sale conflictuale, Muc are o imagine foarte proasta in Craiova, majoritatea oamenilor importanti din oras nedorind sa-si mai asocieze imaginea cu echipa de legenda a Olteniei.

OFF TOPIC: Replica banala, dar geniala a lui Florin Calinescu pentru Mititelu, cand acesta a preluat echipa: Domnule Mititelu, unde sunt prietenii dumneavoastra Mustar si Bere?

INCREDIBILUL RONDO!!! (where amazing REALLY happens)

2011-05-08T05:29:00.000-07:00

De cand ma uit la baschet mi-am dat seama ca este un sport diferit fata de restul sporturilor de echipa. Ma frapeaza camaraderia, spiritul de sacrificiu, povestile de legenda. Dar mai presus de toate, curajul.
Boston Celtics este deocamdata cel mai titulat club din NBA cu 17 titluri. Este si va ramane casa unor oameni fabulosi precum Bill Russell si Red Aurebach (ca sa mentionez doar 2 nume cu greutate) dar in acelasi timp casa celor care nu renunta fara lupta.

Auzeam de "gladiatori", de jucatori ce paraseau parchetul in lacrimi de durere, de accidentari care puteau curma cariere dar in imaginile alb-negru imi aparea parca o alta lume. O lume a carei marturie poate nu "misca" pe cei neavizati sau prea putin cunoscatori(printre care ma numar).
Fara sa mai plictisesc, iata povestea "mea".
Miami Heat conducea cu 2-0 seria cu Boston inainte de meciul de azi-noapte de la TD Garden. (ora Romaniei). Pentru a motiva jucatorii gazda, o fosta legenda a clubului,John J. Havlicek (8 titluri NBA), le-a explicat verzilor cum e sa revii de la un astfel de handicap. De asemenea "Hondo" (n.r Havlicek)a ramas in istorie datorita unui meci in care s-a aflat pe teren, in playoff, cu un umar dislocat.
Cum similaritatiile socheaza uneori, nu "Hondo", ci Rondo a fost acum personajul central. Inimosul conducator al celor de la Boston a parasit sala in sfertul 3, dupa o accidentare care, personal, mi-a intors stomacul. Rondo si-a dislocat cotul dupa un duel cu Wade. A iesit urland de pe parchet si a revenit la randu-i in urletele suporterilor in sfertul final, spre mirarea intregului staf si a comentatorilor. Daca credeti ca accidentarea nu a fost asa grava, va inselati. Rondo si-a folosit restul partidei, numai mana dreapta. Daca credeti ca a fost o partida usoara, sunteti din nou in eroare. Rondo juca cu o singura mana impotriva, probabil, a celei mai bune echipe din NBA. Duminica noapte, cu un singur brat, Rondo a pasat, a recuperat si a inscris. Iar Boston a invins. Nu stiu daca, si ma indoiesc ca Boston are forta sa o depaseasca pe Miami, dar pe TD Garden a fost inca o noapte de povestit.

"Am vrut doar sa joc, sa iau parte la acest spectacol. Am simtit ca nu mai pot sa arunc la cos, dar m-am gandit ca picioarele inca ma ajuta sa fac faza defensiva. Daca ma doare mana? Ca si cum ar fi rupta!" RAJON RONDO

Cloaca

2011-05-05T12:46:00.000-07:00

Sorin Cartu este deja un antrenor limitat. Daca nu ati inteles, ei bine, Sorinacio si-a atins punctul de valoare maxima. Cand? Probabil prin anii 90`. Saturat, pentru oltean nu a mai ramas decat o "conditie". Adaptabilitatea. Si din pacate Cartu s-a adaptat la rigoriile de tinichea, la bascalie, la ce vreti voi...
S-a adaptat la actualul fotbal romanesc. La nou. La umilinta, la slugarnicie. Faptul ca renunta la Steaua cand mai sunt 3 etape reprezinta aderarea la o hora a deziluziei.
Pentru ca nea Sorin chiar il crede pe nea Gigi. A invatat pana si poezia. "Sunt la Steaua, luam fiecare meci in parte, mai speram la titlu. Doar ce obiectiv sa ai la Steaua?"

A dat mana cu Meme. Omul care conditionase prezenta pe banca Stelei tocmai de numirea sa. Doar totul pentru performanta! I-a ignorat pe indezirabili pana cand nu a mai avut 16 oameni valizi. Apoi dupa 13 etape a plecat. A lasat Steaua pe 6, a pierdut ambele derbiuri bucurestene si s-a considerat nedemn. Nedemn ca nu a luat campionatul dupa ce Becali a rulat vreo 40 de jucatori de la inceputul sezonului. Nedemn ca Steaua "joaca" mai mult prin cluburi de cativa ani. Nedemn ca Olaroiu mergea pe la palat cam des. Nedemn ca bate vantul de ceva vreme...
Cartu a venit fara vreo pretentie si a plecat la fel. E garantia vie ca nimic nu se va schimba.
"Vrei conditii ca in Occident domnule antrenor? Daca da, la revedere. Alo, Sorine? Esti liber, tata?"

Pe ce vrei bani, Mitica?

2011-04-08T03:24:00.000-07:00

N-am inteles niciodata de ce televiziunile ofera milioane de euro pe meciurile din Liga 1. Motivul imi scapa, la fel ma intriga insa faptul ca Antena 1( nu stiu daca gresesc) a cumparat optiunea 9, dupa ce precedentele(3-8) au ramas in buzunarului unui om perplex si disperat. Fotbalul nu mai renteaza in tara noastra, dar mai trist e ca jocul in sine si-a luat de mult "talpasita". Nu mai e disecat spectacolul ci blamati actorii. In fine, divaghez spre "posturi" mai vechi.
La mijlocul saptamanii, Otelul - FC Vaslui. Locurile 1 si 3, sau mai bine zis domnilor, primul pachet de anul viitor. Ma amuza teribil faptul ca pe 14 milioane de euro, vezi primul sut pe poarta al Otelului in minutul 75. Dar poate asta-s eu, inca necopt cu idei puerile. Totusi imi revine amar zambetul pe buze, doar era minutul 91 cand ambele echipe fac 4 schimbari pentru un "amarat" de 0-0.
Favorita principala la titlu ramane Timisoara. Atata timp cat Zicu nu exaspereaza toata Romania cu talentul sau actoricesc. Nu cred ca sunt vreun "erudit" al fotbalului, dar zau ca n-am inteles de ce Ianis a plonjat in careul Branestiului. Doar urma meciul cu Steaua?! Poate nici eu nu ma concentrez, dar cu Astra, arbitrul ii da galben aiurea la prima cadere dar cade la randu-i in plasa ca un amator la plonjonul urmator. "Jmecheri" sunt romanii. Si Meme Stoica poate fi un etalon in aceasta arta. Odata cu el s-a inventat postul de manager general sau team manager. Una e sa "scormonesti" dupa jucatori, alta e sa urli exasperant si fara motiv la conspiratia mondiala pregatita de arbitri, patroni, ziaristi, federatie. Mereu pregatit de un sprint dramatic de la banca de rezerve la marginea gazonului. Mereu gata de o inclestarea cu "omologul" de pe scaunele paralele. Multumim Meme, welcome Daniel Stanciu. Spre final, imi amintesc zambind golul lui Cavani de la Bucuresti. Cum poate "nesimtitul" sa dea 8 minute de prelungire? Pe plaiurile noastre inverzite, desi timpul de joc efectiv abia ajunge la 25 de minute, tot timpul tabela arata, parca impietrita, cifra 3. La 4, tribuna o ia razna iar strigatele se contopesc intr-un unanim, calduros si amabil: "Hotii, hotii!". Strainii astia...
E oare acum justificat sa-ti zic: Pe ce, Doamne iarta-ma, vrei bani ma?

Ps: Nu stiu de ce e Mititelu asa vehement. Drepturile de televizare pentru Liga II nu s-au pus inca in vanzare.

Fabricanti de ciocolata

2011-03-07T03:12:00.000-08:00

Suporterii si conducerea Oltchimului asteapta minuni de la Anja. Numele ei e inconjurat de aceea aura de supranatural, aminteste de o handbalista care, realmente, soca prin executiile sale.
Sa va spun eu cum stau calculele de fapt - Oltchim e vicecampiona Europei, acum o are si pe Anderesen - antrenoare si pe Ozel - playmaker.Ce lovitura de imagine din partea gruparii din Valcea! Sa vina Cupa!
Ce nu stie patronatul e ca minunile in sport se intampla rar. Exista un drum sinuos de la a vrea pana la a putea. Simpla prezenta pe banca tehnica a unui "colos" in domeniu nu asigura performanta. Timpul pe care Anja il cere este vital. Asa cum am invatat insa, romanii nu au rabdare. Ziaristi, fani, conducatori, jucatori, antrenori, specialisti, oameni de rand vor trofeul! Ce experimente, ce timp de acomodare? Au trecut 4 meciuri, Anja a pierdut 2. Afara cu vrajitoarea! Fetele noastre sunt de aur! A stricat "chimia" echipei, nenoroceste handbaliste, are salariu mare. Sa zboare!
In Romania se traieste de pe o zi pe alta. Si nimeni nu vrea sa schimbe asta.

Renasterea cu...Stiinta Craiova?!

2011-01-14T10:58:00.000-08:00

Piturca propune o ipoteza pe cat de socanta pe atat de realizabila, o noua echipa la Craiova. O echipa sustinuta de oamenii puternici din punct de vedere financiar din zona Olteniei. O echipa sustinuta de primarie, o echipa a orasului, o echipa a Olteniei. O formatie care sa aiba o conducere profesionista, cu oameni capabili atat pe banca tehnica, cat si in organigrama. Ganditi-va, foste glorii craiovene in conducerea unui club stabil, dornic de performanta. Revenirea la numele de Stiinta...
O utopie? Cati ar sustine un astfel de club? Eu unul as face-o cu ochii inchisi. Cred in Stiinta, vreau un club profesionist. Unde va fi palmaresul, unde va fi istoria incarcata a Craiovei, meciuri memorabile cu Leeds, Fiorentina, Kaiserslautern? Evident la Universitatea, trupa lui Mititelu. Un patron egoist, meschin, minuscul. Curand insa orasul va striga, ii va cere socoteala acestui conducator inchipuit. Fara fonduri si un plan managerial echipa va muri. Si atunci, Piturca are dreptate, palmaresul va reveni orasului Craiova. Asta s-a intamplat la Timisoara. Cred in Stiinta... M-am saturat de Universitatea asta. Sa inceapa revolutia!!!

Inevitabilul...adevar

2010-12-07T05:11:00.001-08:00

Ca Mititelu nu poate fi un investitor de calibru, stiam. Ma irita insa lipsa de profesionalism si competenta, salariile colosale platite unor fotbalisti de carton, obiectivele nerealiste fixate an de an, infatuarea excesiva, cocolosirea unor "talente" omniprezente in Liga I, emotiile licentierii. Piturca a lovit intr-un punct sensibil. Craiova nu mai exista pe harta fotbalistica a Romaniei. Care planuri europene domnilor; si evitarea retrogradarii pare greu de realizat acum?! Toti jucatorii sunt transferabili, inclusiv in tara, Iliev si Gargorov parasesc Stiinta din iarna, cantonamentele sunt platite de oameni de afaceri anonimi.
Ziaristi sunt guralivi, malitiosi, agresivi, dar sufera, ca-s oameni! Il iscodesc pe Piturca. Acelasi individ calm, cu o expresie rece, ce nu lasa loc de interpretari. " E posibil sa plec, eu incerc sa aduc investitori, dar este o neincredere mare in patronul Universitatii". Si asta, stimati cititori, spune totul. Piturca nu va pleca azi sau maine dar va face propriile investigatii. Daca exista premise sa readuca, in termen scurt, clubul pe linia de plutire, sa-i confere o stabilitate imperios necesara, va ramane. Daca nu, Dumnezeu sa ne ajute! Piturca este un profesionist, un antrenor bun, nu mare, ci doar bun. El este insa si manager. Si in perioada urmatoare se va zbate sa readuca toti iubitori Stiintei, bogati sau saraci, langa club. Faptul ca a imprumutat echipa si ca doreste ca si suporterii sa fie actionarii, spune ceva. Nu a abandonat inca lupata dar pentru Craiova aceasta iarna va fi mai grea decat returul in sine. E momentul adevarului! Fie ne vindecam impreuna, fie din Universitatea va ramane doar FOSTA "campioana a unei mari iubiri".

Visul unui capitan...de-o vara

2010-07-14T06:54:00.000-07:00

Priviti atent aceasta "opera de arta". Nu stiu daca reprezentatul Gazetei a facut o poza la intamplare sau a surprins voit "zbuciumul interior" al lui Dorel. Stoica sta furisat, imbracat intr-un tricou rosu, cu o expresie ce tradeaza o bucurie ascunsa. Nu stiu de cine se fereste fostul capitan al Stiintei; de Mititelu, de fanii nostalgici, de "Nea Piti"? Cert este ca penduleaza intre doua cluburi de traditie, ce fac prea mare "tam-tam" pe o asa "valoare rara". "Dorelinho" l-a pacalit ani la randul pe naivul patron al Craiovei, care a scos( fiti atenti ca nu e gluma)...500.000 DE DOLARI pe sezon, ca Stoica sa poata imbraca tricoul alb-albastru. Adica, da, ati inteles bine, i-a dat atatia bani, literalmente, unui "gura-casca", caci asta era expresia "capitanului" dupa raidurile atacantilor adversi.
Acum pare fericit, probabil si Gigi Becali i-a oferit la randu-i "ceva dulce".
Stema Stelei nu se observa, semn ca mijlocasul nu va face multi "purici" prin Ghencea. Ciudat numele lui aminteste de o fosta glorie "militara", prea putin insa..

Acum fiti atenti, Dorel sta rezemat de un "par". Evident se afla in mijlocul naturii, caci observam verdele predominant din planul secund. Cornel Dinu il descria pe Dorel Stoica in urma cu un an, dorind parca sa creioneze aceasta imagine: "Dorel Stoica are viteza unui joagar, si ar trebui pus, cel mult, "pândar" la o vie. Se gandeste de pe acum la nepoti."
Remarca rautacioasa a "procurorului"(ce vizionar!!) sta acum in picioare... naiba stie ce pazeste Dorel?! Dar o face bine si pare-se ca vrea sa asigure un trai nepotiilor din vastul sau talent fotbalistic. Mi-l si imaginez cum ar rupe-o la fuga, incaltat cu cizme grele, dupa eventualii hoti.
Ca sa nu va mai plictisesc atat, inchei cu acest scurt CV. Precum Drogba, Stoica a debutat in prima liga la 27 de ani. A ajuns capitan la Universitatea, preluand banderola de la o alta stea in ascenisune, Madalin Ciuca. A jucat 4 sezoane la Stiinta unde si-a creat o "gramada" de fani. Prea infometat ca sa stea la poze cu suporterii, "DS6"(scuzati abrevierea, dar era comparabil cu CR7) a debutat la nationala sub Piturca, singurul ce a vazut calitati reale la el. Are doua selectii un gol si un autogol.

CONCLUZII:
Steaua si Craiova nu se cearta pe VREUN Hagi.
Dorel nu da 2 bani pe Stiinta sau Steaua
DS6 trebuie sa fie platit regeste, "dupa valoare"

In incheiere: Dorele fa-ne sa ne fie dor de tine! Batraneste, cum numai tu stii!

Ninge peste suflete

2010-03-09T08:01:00.000-08:00

Sunt seri si seri. Seri mohorate, seri frumoase, seri speciale dar si seri in care te instrainezi de ceva drag. 8 martie a fost una din ele. Peste Tg.Jiu s-a lasat un frig patrunzator. Iarna nu-si iesise din drepturi. Parca odata iubeam ploaia, ninsoarea, acum e deja prea mult. M-am dus pe "Municipal": Pandurii - Craiova, cat doream sa vad meciul asta acum ceva vreme. Imi amintesc cand a venit Stiinta pentru un amical prin 2000 sau 2001. Am urlat de entuziasm. Acum 5.000 de oameni s-au inghesuit, ceva peste un sfert din capacitatea stadionului. Pandurii- in alb-albastru, Craiova -in negru, parca sa accentueze si mai mult starea de spirit a juvetilor. Doar vreo 200 de oameni in galeria echipei din Banie, ceva steaguri fluturate pe la gorjeni. Stau la masa presei, ma uit dupa Florin Costea si aflu cu stupoare ca sta pe banca. Nu pot sa neg tin cu Universitatea, am tinut o viata. Incepe insa si meciul. Craiova mea inexistenta, domnule nici urma de doljeni in jumatatea gazdelor. Pandurii domina, au ocazii, iti pare, parca ,si rau ca nu inscriu. Un om cu un praz in mana tot ne indeamna sa ne sustinem echipa. "HE-HE PANDURII" - parca nu mai prinde, oricum suna aiurea. Ceilalti il injura cu inversunare pe Mititelu. O singura tresarire am: aud "Cantec pentru Oltenia". Il fredoneaza doar aia 200 de insi dar ,pe onoarea mea si acum mi se zbarleste pielea pe mine. "Minerii" isi continua insa ofensiva, Barboianu e eliminat, Stiinta joaca in 10. Omu cu prazu` innebuneste de fericire. Vine si a doua repriza, indiferenta imi pune stapanire pe sentimente. Echipa mea e deja o gluma, nu da niciun sut pe poarta tot meciul. Cade zapada, cad si oaspetii ca sa mai traga de timp. Plictisit filmez nocturna si fulgii de zapada care ma fascineaza mai mult decat meciul. 0-0, scor final. Dar stupoare, acelasi text: "Singuri impotriva tuturor"- invingatorii morali. Pff- un sut pe poarta, macar unul sa avem, dar nimic. Le iau interviuri: Costea cel "mare" si Trica nu vor. Fug. Si Craiova se afla in aceeasi goana nu stiu dupa ce. Wotte pare vesel, putin prea jovial pentru ce joaca echipa sa. De "Ciobi" ,zau ca-mi pare si rau. Aud insa un alt ziarist murmurand:"Cartu era antrenor pe langa asta". Are cearcane, e suparat, nu-i intelege pe jucatori , de, asta e meseria. Ma intorc singur pe strada. Ninge cu putere. Ninge peste Oltenia. Ninge peste sufletele noastre. E al naiba de frig si pustiu.

Campionii de hartie

2009-11-18T10:49:00.000-08:00

Daca traiesti intr-o tara civilizata cu un fotbal modern, merita sa fii un adulator al fenomenului. Merita sa mergi la stadion, merita sa-ti cumperi un fular, poate merita sa faci si sacrificii.
In a noastra mandra Romanie in schimb nu... Dupa ce ani de-a randul am asistat la jocuri de culise sau titluri furate, dupa ce comunismul si-a batut joc de toata viata fotbalistica din Romania...20 si ceva de ani sunt de-a dreptul putini.

La noi jocul e had, penibil Cand eram mic, eram descumpanit cand echipa mea favorita nu castiga. Cand am crescut mare, am devenit scarbit. Fotbalul pare simplu uneori, si al naiba de incurcat cateodata. Din pacate la noi e doar corupt, campioni se fabrica pe banda rulanta si non-valorile sunt transformate subit in staruri. La noi nu exista mandrie ci doar ironie fina. La noi nu se respecta adversarii si ne sunt injurati suporteri. Este o tara guvernata de imbecilitate, care se reflecta cel mai bine in arbitrii subiectivi si spagari.

La noi, un penibil de fluieras ca Alexandru Tudor este considerat bun, sau cum e expresia aia "first class". Acest "hotoman" barbos cu o expresie de gaina incurcata imparte mereu dreptatea intr-o singura bucata. Sunt curios tot timpul cat de bucuros e in vestiar dupa ce nu vede penaltyuri sau reinventeaza reguli. Domnilor in Romania nu se merita sa-ti faci nervi pentru imbecili. Caci vorba aia, traind aici si asa ai timpul ocupat in viata reala cu aceste personaje.

Mersi ca ti-ai batut joc de meciul de cupa, "Brad". Oricum, daca n-o faceai acum, te puneau si la semifinale.

Vinovatii fara vina

2009-10-14T07:05:00.000-07:00

Citeam articolul lui Tolontan,"Stupizii de la miezul noptii" si am observat indignarea acestuia , ba chiar mai mult frustrarea si amaraciunea, toate pornite din "condeiul" distinsului nostru jurnalist. Scriitura sa este ca un fel de "hai sictir"... un "sa nici nu indraznesti" adresat lui Borcea. Stapanul buteliilor, acest fashion-icon si lider de galerie ocazional, "Cristinel", a dat de o ipoteza bizara. Subiectul este simplu: are sau nu presa sportiva vreo vina pentru esecul usturator din Serbia?

Intrebarea, absurda la prima vedere, merita insa ceva atentie. Fara doar si poate raspunzatori pentru dezastrul de la Belgrad sunt jucatorii, antrenorul, mai mari nostri oficiali FRF. Sirul celor blamati este lung, iar pe masura ce firul se strange, tesatura devine din ce in ce mai aspra si noduroasa. Putem merge in istorie pana la mos Ion Roata si Cuza. Nu asta este sensul. Are insa mass-media vreo vina? Au toate aceste canale de specialitate atitudinea corecta fata de fotbalul autohton si de spectatorii sai?

Inainte de a flutura degetele, ridica bratele si de a actiona ca niste stentori raniti, poate trebuie si dvs sa aplecati capul domnilor.

Da, voi cei care il ascultati cu orele pe latifundiarul vostru preferat. Bucurandu-va la grohaielile si mistourile ieftine. De ce as vrea eu, un simplu admirator al fenomenului ,sa stiu cum isi petrec actionarii vacanta, cine pe cine ia cu avionul spre Monaco, daca e sau nu Balint homosexual sau Ienei senil(aprecierile nu sunt ale mele), daca mijlocasii de creatie valorosi trebuie sa aiba par, sau daca o ranga poate sa indrepte o masina de lux. Nu ma intereseaza daca Borcea are pantaloni rosii, Copos e zgarcit sau "conu` Iancu" merge la plaja. Frivolitatea abordarii a trecut de mult sub limita profesionalismului. Consecinta fireasca si abrutizata a goanei dupa raiting.

Ati observat cum la "Recursul Etapei" nu mai sunt prezentate rezumatele meciurilor din Liga 1? Asta de ani buni. Jucatorii si antrenori nu mai dau declaratii. Nu vorbesc doar de un rezumat sau doua. Caci doar fanii Stelei si fanii "norocosi" ai echipei pe care o intalneste fosta castigatoare a CCE au parte de un rezumat. Si apoi pe la sfarsitul emisiunii un rezumat cu Dinamo. In rest nimeni nu intreaba pe nimeni de sport. Nu tu performanta, nu tu centre de copii si juniori, nimic, nimic, nimic...

Si atunci va intreb...

Un om care e mediatizat nopti si zile, "periat" indiferent de elucubratiile sale, vazut ca un guru al emisiunilor de profil (desi realitatea e trista) ce poate deveni?
A cui este creatia aceasta murdara si demna de dispret. Cine este acela care a distrus principalul "donator" de jucatori pentru reprezentative? Nu cumva in joaca sa de-a Providenta a ingropat nu numai un club ci si o mentalitate? Ba da, si voi ne-ati adus aici. Creatia voastra domnilor a facut pui. Nu putem vorbi doar de o cauza si un efect . E ca ciuma... Si cei mai multi o au deja

PS: Daca va pasa si de noi, ati putea incepe prin a afisa scorul si minutul. Dar probabil bara de jos face toti banii...

Vorbe-n vant

2009-09-15T07:14:00.000-07:00

Diferenta dintre fotbalul britanic si cel din Romania e uimitoare. Pentru ei -"religie". Pentru noi in schimb, un alt motiv de a ne "intepa" unii pe alti. Cuvantul, adulat de moderatorii din talk showurile sportive, nu face altceva decat sa exprime gradul precar de civilizatie( pe toate planurile) sau cultura fotbalistica ( daca imi permiteti termenul) de care specialistii si suporterii autohtoni dau dovada. Domnilor, care este principalul tel aici? Sa ne enervam adversarul, sa moara capra vecinului , "sa se oftice toti dusmanii"( gasind o exprimare puerila si groteasca). Ei bine, pentru asta traim, intr-un spatiu in care am invatat ca suntem un popor mediocru si trebuie sa ne multumim cu mai putin de atat. Iubim la nebunie sa respectam non-valorile si ne delectam in fiecare zi cu franturi dintr-un senzational fara sfarsit, la fel de comun ca un fost jucator de la Estrela.
Anglia - Croatia 5-1. Victorie pentru o natiune. Desi calificati, jucatorii lui Capello au vrut sa arate ca nu au uitat. Frustrarea traita atunci a fost materializata acum intr-o izbanda de onoare.
Trebuia doar sa privesti chipurile celor ce jucau sub Albion. Terry, Gerrard, Rooney. Ochii le scanteiau: "Ne-ati lasat acasa in 2008, acum trebuie sa treceti prin iad ca sa mai aveti sanse! Si noi suntem aici ca sa ne asiguram ca nu veti uita aceasta zi!
E desigur un exercitiu de imaginatie, nadajduiesc insa ca in mintea englezilor au fost rostite cuvinte mai apasate.

Franta - Romania 1-1 Un egal al nimanui. Un egal pentru care am tras cu dinti. Un meci in care ai nostri au dus o lupta surda. Si au castigat. Au castigat batalia mentala, au provocat frustrare. Dar au pierdut cea mai importanta dintre confruntari. Cea cu ei insisi. Nu au reusit nimic de fapt. Calificarea s-a dus.... Dar oare ce puteam citi in gandurile tricolorilor" Las-o moarta nene, doar e Franta. 3 egaluri is 3 egaluri. Ce jucatori au astia... Daca as putea sa iau tricou ala a lui Henry!? De abia astept sa vad ce scrie presa". Ma rog e vina tuturor, poate noi i-am adus aici, poate nu mai ies fotbalisti. Poate, poate, poate...

Fotbalul nostru intern e de toata jena. Asta e adevarul. Puteti sa-mi dati argumente peste argumente. Asa este. Pur si simplu.
Am stat lipit in fata televizorului weekendul trecut. Am vazut meciuri din cele mai tari campionate. Nivelul tehnic poate e mai ridicat, nu din cauza indraznelii( pe care trebuie s-o ai neaparat daca vrei sa fii printre cei buni) sau a gazonului( de o calitate net superioara) ci a banilor pompati in echipe. E si asta o modalitate de a face un club puternic, dar nu neaparat echipele cu bugetele cele mai mari castiga.
Dar mentalitatea lor este una de invingatori. Se alerga, se vrea, individualul este acaparat de colectiv. Nu se trage de timp, se respecta adversarul, simularile sunt sanctionate iar arbitrii lasa jocul liber. Este un nivel la care batjocora si ironiile fine nu au cum sa te aduca.

Poli Iasi -Univ. Craiova 1-0

Priveam linistit acest joc, fara nicio emotie. Stiam rezultatul: 1-0. Din minutul 1 pana in minutele de prelungire, priveam o partida stereotipa ca multe altele. Ma gandeam nedumerit doar la Napoli. Nu are rost ca noi, sustinatorii Craiovei, sa ne ascundem dupa degete. Nu am reusit nimic, de ani si ani. Craiova e insa nebunia aceea. Pasiunea, orgoliul, suferinta. Pe fularele Stiintei scrie "Un strigat, o lacrima, un suras de fericire..." Noi stim sa ne purtam povara si sa rezistam cu aceasi ardoare care ne calauzea impotriva sistemului. Impotriva creatilor comuniste si a jocurilor de culise ce au distrus iremediabil sportul rege. Dar suntem cei mai infatuati. Caci, cu acest italian am simtit in sfarsit ca avem echipa. O echipa frumoasa. Uram insa adevaratele valori si vrem doar NOI, sa fim in prim plan. NE inecam la mal si distrugem ceea ce am facut cu truda si ambitie. Poate nu avem avutiile altora dar avem sufletul mare. Dar profesionalismul lipseste cu desavarsire. Si noi toti ne intruchipam azi in omul care conduce destinele echipei. Mai mult nu pot sa zic. Raman doar regrete.

Sa apreciem totusi varietatea fotbalului:

"Dacă eram în avantaj probabil şi noi trăgeam de timp, ca ei. Şi-au dorit foarte mult să câştige şi au apelat la toate mijloacele. Bravo lor" Ciprian Tatarusanu ( Steaua) dupa infrangerea cu Dinamo

"La anul ne batem pentru cupele europene si peste 2 ani vom castiga titlul. Stiu ce am in curte!" Adrian Mititelu, in 2005 vorbind despre sansele Craiovei

"Avem anumite lucruri de încheiat. Ştim cum ne-am simţit după acea partidă, iar acum suntem şi mai motivaţi. Vom invinge, fiti siguri de asta!" Steven Gerrard, inainte de meciul cu Croatia

Vreau fotbalul inapoi!

2009-05-12T04:36:00.000-07:00

M-am săturat de voi! De comandanţi, de lorzi, de înalţi oficiali. Mi-e silă de şpăgari, corupţi, echipe ale poliţiei, de instanţe sportive superficiale. Sunt sătul de comisiile voastre care anulează munci de ani întregi şi de creaţia hâdă a vechiului sistem ce opreşte circulaţia de sânge proaspăt. Mi-e scârbă de pinaltiuri, de simulari grosolane, de copii de mingi săritori... doar o repriză. Privesc cu repulsie spectacolul grotesc de la dineurile federale. Mă uit şocat la conducători de club care redefinesc termenul infantil. Observ chipul sardonic al marelui nostru conducator. Cel atotputernic! Indivizi sordizi şi lascivi mă lasă fără de cuvinte. Şi apoi noi, veşnic în căutare de senzaţional, alergând himere. Câţi insurgenţi au pierit oare în lupta lor cu bestia, catapultaţi de spiritul gregar? Azi în faţa voastră va rog încetaţi! Strigătul meu e palid, ca al unui om livid. O şoaptă.
Ce vină am eu, suporter al Universităţii Craiova că echipa mea e în pericol să fie retrogradată, deşi se bate pentru Europa League? Returnez tricoul, fularul, eşarfa, paharul, posterul, fanionul, steagul. Domnilor îmi dau jos magnetul cu Florin Costea de pe frigider!!! Îmi retrag fiecare strigăt de bucurie de la meciuri! Nu ştiam că se ajunge aici! Doar lasaţi copiii ăştia să joace în continuare! Au muncit 4 ani pentru asta.
Ce vină am eu, suporterul lui FC Argeş că echipa mea e în pericol să fie retrogradată. Am dat eu bani domnilor pentru arbitrii? Am ales pe sprânceană fluieraşi mercantili, fără simţ al răspunderii? Spuneţi-mi ce pot să fac… şi fac. Nu-mi retrogradaţi echipa!
Eu ca suporter al Politehnicii Timişoara, nu merit domnilor să mă bucur de un titlu de campion?! Nu merit oare să-mi văd echipa în violet, culoarea pe care o ştiu de mic? Jucătorii noştri nu-şi merită 6 puncte luate abuziv de o comisie care nici nu ştie unde e Timişoara pe harta?...
Mi-e dor de Steaua . Asta scria pe un banner la meciul cu Dinamo.
Domnilor, mie să-mi daţi fotbalul! Îl vreau înapoi!

Times they are A changin'

2009-04-09T06:34:00.000-07:00

Silviu Brucan spunea ca Romania va avea nevoie de 20 de ani ca sa inteleaga democratia. Multi au strambat din nas atunci. Eram prea mic ca sa observ asta, dar acum cateva saptamani chiar Petre Roman sustinea ca cel dintai a avut dreptate. Si 20 par putini, prea putini, dar vantul schimbarii bate la usa. Nu ma intelegeti gresit, optimismul nu m-a scos niciodata afara din casa. Societatea romaneasca nu va renaste in 4 luni 3 saptamani si 2 zile. Nu! Vorbesc insa de o schimbare de mentalitate. Schimbare ce se reflecta si in sport.

Nu vreau sa va plictisesc cu un istoric al competitiei interne dar de la formarea echipelor ce tineau de armata sau politie nu am mai avut un campionat disputat pe teren. La inceputul anilor `80 Craiova s-a impotrivit sistemului si a reusit sa obtina 2 titluri consecutive, dar apogeul ehipei supranumita Maxima a fost atins in Cupa Uefa. Semifinale!

Multi stiu pe de rost acea echipa.

Au trecut insa si anii `80. Mediatizarea "fenomenului" a inceput treptat sa creasca. Totusi vechile obiceiuri au ramas.

Arbitrii i-au favorizat pe cei puternici necontenit. Titlurile au continuat sa curga pentru Steaua si Dinamo...iar Bucurestiul era singurul oras capabil sa propuna echipe pentru cupele europene. Un lucru pe care nu-l intelegeam la sistemul non-democratic era ca nimic nu se schimba. Niciodata. Trebuia doar sa te adaptezi la cerinte, dar atat. Si ne-am adaptat atat de mult incat abia- abia ne dezlipim.

Vedeti, in fotbalul autohton nu e obligatoriu ca titlul sa mearga la Bucuresti. E chiar simplu. Clujul, Timisoara si Vasluiul au cluburi foarte bogate. Dan Petrescu e un antrenor foarte priceput, iar olteni nu se mai vand( intelegeti ce vreti de aici) . Nu de la Universitatea Craiova.

Ganditi-va putin la Marius Lacatus. Ati observat ca la fiecare decizie impotriva Stelei, fie ea justa sau injusta, Fiara sare la gatul arbitrilor. Din doi pasi e acolo. Iese din grota ( bancile de rezerve de pe Ghencea sunt cumva sub nivelul gazonului) si urla cat il tin plamanii. Spectatorii ii urmeaza exemplul si injura de zor omul in negru. Tot timpul ma gandesc ce ii zice arbitrului: Mama ta de bandit, pai tu sti ma unde esti? Dar e oare vina lui Marius? Mai are actuala Steaua vreo legatura cu echipa din anii `80? Nu vorbesc de performante aici, pentru ca o Cupa a Campionilor Europeni nu va mai poposi in Ghencea prea curand. ( Nici in Romania). Mai este favorizata Steaua de arbitrii? Si daca nu mai este, pot, suporterii, jucatorii, conducatorii, antrenorul sa accepte decizia. Aici e discutia. Poate gestul lui Lacatus nu este de condamnat. Poate 20 de ani sunt prea putini...

Marti la Tg-jiu, Pandurii au obtinut prima victorie impotriva Stelei din istorie. Si stadionul a fost alb-albastru. Desi simpatizata peste masura in Gorj , Steaua nu a mai fost incurajata de suporteri. Ba chiar huiduita.

Timisoara parea o echipa grabita cu Rapid. Voia parca sa dea 2 goluri repede si sa scape odata. A avut Arman vreo sansa in Giulesti? Va amintiti daca a jucat vreun meci pentru visinii? Chiar nu stiu. Dar vremurile se schimba...

Craiova a invins Dinamo. Nu-mi mai amintesc ultima victorie a oltenilor. Nici ultima foarfeca de pe Oblemenco. Dupa meci ma incerca un sentiment ciudat. Ca si cum nu as mai fi fost pus sa sarbatoresc o asemenea victorie. Si acum ce trebuie sa fac...

Sunt din Tg-Jiu. Tin cu Universitatea Craiova. Stau in Timisoara. Traiesc alte vremuri:)

The line it is drawn The curse it is cast The slow one now Will later be fast As the present now Will later be past The order is Rapidly fadin'. And the first one now Will later be last For the times they are a-changin'. (Bob Dylan)

PS: Am un prieten timisorean care imi spune inainte de fiecare deplasare ca Poli va castiga. Mereu l-am considerat prea optimist. Acum insa imi dau seama. S-a dezlipit inaintea mea.

Liliputani

2009-03-29T10:45:00.000-07:00

M-am uitat cu becul stins la prima repriză de pe Farul. România – Serbia a fost pentru spectatorul neutru un meci de fotbal interesant, poate şi pentru unii români descumpăniţi (în ideea că s-au marcat 5 goluri). Pentru mine? Un meci urât , cum de mult nu am mai văzut. S - o luăm cu începutul, aşa se cade… problema e că nu ştiu de unde să încep…
Timp de o săptămână vorbim despre meciul ăsta. Ridicăm în slăvi o echipă a Serbiei de un banal ce nu merită pomenit nici în Ziarul de seară, distribuit gratuit pe orice stradă din oraşele mari şi mici. Federaţia , Piţurcă, jucătorii, offf..până şi presa ( într-o mai mică sau mare măsură) aduc iarăşi meciul la Constanţa. Puţin peste 15.000 de locuri?! Se vând 8. 000 de bilete?! Nu vreau să divaghez prea mult, dar când vezi bătrâne şi bişniţari laolaltă ăşteptând izbăvitoarele tichete începi să-ţi pui întrebări.
Revenim, România -2009, aproape de Ora Planetei. Ne-am adus toate talismanele, sunt prezenţi preşedintele Federaţiei , al Ligii, al Ţării…pentru Dumnezeu!!!. Sârbii nu au cum să ne bată! Dacă ar începe să şi plouă! Ce bună ar fi o ploaie! Până şi cele mai noi dudui de la ştiri au auzit că sârbii sunt mai tehnici ca ai noştri. Un teren mai greu, le-ar incomoda construcţia. Da` în fine, poate cedează gazonul deja moale şi fără ploaie!
Când colo ce să vezi: fără un jucător sub 1,80, vecinii noştri zburdă pe terenul greu. Uriaşii Pantelic şi Zigic formează un cuplu de atac cel puţin comic, dar bine adaptat condiţiilor de mediu. Noi cu aceaşi Codrea , Cociş şi stăpâniţi poate de regretul că Florentin Petre nu e în teren. Ar fi fost cel puţin interesant să controlăm spaţiul aerian într-o manieră aşa categorică. În fine, vine şi golul sârbilor. La singura fază a lor ce efectiv a anunţat ceva. Da, ştiu, au dat 3 goluri şi noi 2. Comentatorul e extaziat de minunatul public constănţean!!! Nepoţi şi beneficiari de bilete de 3 ori mai scumpe stau ca la teatru. Câtă presiune pe jucătorii adverşi când vulcanul de pe litoral erupe. Pfff…! Dorel dă 2 goluri, Marica înscrie un gol superb, ofsaid la un gol al lor, penalty neacordat la Niculae, mâini şi coaste rupte. Nu întrebaţi de ce n-am căştigat?! N-am de unde să ştiu. Ne –au fost superiori adversarii? Asta e doar o glumă tristă. Mi-e ciudă totuşi că n-am stins şi televizorul. Măcar o oră…

Greaţa

2009-01-26T11:02:00.000-08:00

Menţionez că îl simpatizez pe Mirel Rădoi. Este un fotbalist bun, un luptător (calitate prezentă tot mai rar la jucătorii români). Totuşi de aici până la tam-tamul ce s-a creat odată cu transferul la “faimoasa” Al Hilal e cale lungă.
Peste noapte un meci dintre echipa lui Olăroiu şi Rădoi şi Al Nassr la care evoluează Elton (fost stelist de 1m jumate) a fost transformat într-un “clasic”. El Clasico al Arabiei Saudite. Nici nu e loc de zâmbete la auzul cuvintelor, nu poate fi.
Să nu mai zic de “probele” la care ne-au supus ziarele. Ce număr să poarte Rădoi? Alege colegul de cameră al lui Rădoi . Care să fie înlocuitorul lui Mirel, sau daca mai poate fi convocat la naţională? Ultima nu ar fi chiar o întrebare nejustificată, dar în fiecare zi se găseau trei păreri pro, trei contra şi apoi urma scandalul. Pe semne ca una dintre jumătăţi nu stie cu ce se “mănâncă” fenomenul. Dar vorba lui Eliade “Doar sfintii şi nebunii nu se contrazic”.
Domnul N`Doye s-a “contrazis” cu toata conducerea Vasluiului. Până s-a ajuns la o greaţă reciproca, indusă într-o măsură şi de clubul Dinamo. Se pare că alb-roşii îl tot amageau pe N`Doye cu transferul. De 1 an, senegalezul vorbea necontenit cu Borcea la telefon. Iar pentru cel din urma asta nu poate să reprezinte decât un motiv de mândrie. Iată strategia! Vedeţi cum işi acontează Dinamo jucătorii. Dinamo pentru care ar fi o tragedie să nu joace în Liga Campionilor la anul. Ce-i drept au şi “afişat” un fotbal “spectacol”. De aceea s-au bucurat toti jucătorii când şi-au luat primele pe “spatele” lui Kapetanos.
Oricum N`Doye a găsit şi motivul plecării. Familia sa a fost îngrozită la vederea oraşului Vaslui. Au curs lacrimi de crocodil. De aceea locuiesc acum în New York. Vedeţi Vaslui, New York, El Clasico, Al Hillal – ceva pur şi simplu nu se leagă.

Maneaua, oltenii şi tuşierul

2008-12-06T04:12:00.000-08:00

Multă încrâncenare la finalul turului. Multe discuţii, multe certuri, mai multe miştouri. Şi peste toate astea manele. Apoi iar…
Eh… totul se învârte în acelaşi cerc vicios.
Gabriel Torje a găsit de cuviinţă să facă cinste de ziua sa. Invitaţi: Pulhac, Goian şi Ropotan. Petrecerea putea demara. Dar nu oricum, ci pe ritmuri orientale. Adoptate peste noapte de mulţi dintre români, manelele au devenit din ce în ce mai complexe Şi care de care mai personalizate. Până aici nimic rău , dar stupoare… câinii (până la moarte şi dincolo de ea – dacă aducem în discuţie imnul grupării alb-roşii) fredonau cu patimă o melodie dedicată rivalilor din Ghencea. Doar, cei din urmă , au …picioarele fermecate :) . Ca o gazdă bună Torje a ţinut morţiş să fie înconjurat de prieteni adevăraţi. Prieteni şi prietene. Şi mulţi au filmat.( cel puţin Goian asta făcea....) Clipul a fost prezent a doua zi pe toate posturile tv. Deh se întâmplă… Si apoi ţine-te la explicaţii.
E o făcătură de fapt cântam “Vine Borcea cu spartanii” ( ce nume stupid, ce asociere de cuvinte?!). Dar nu era despre Borcea melodia, asta e cert, iar suporterii dinamovişti au reacţionat firesc: Le rupem picioarele, ăştia nu mai calcă în Ştefan cel Mare. Ce urmează nu putem şti. Pauza dintre sezoane ar putea aduce şi liniştea. Cam greu totuşi. Pulhac pare cel mai nedreptăţit. Nu-l mai crede nimeni că e dinamovist. Fundaşul a rămas fără muniţie pe toate planurile: fără fotbal , fără prima echipă, mai nou şi fără nimic în pahar . Viaţa este dură pentru unii din noi!
La câteva sute de kilometri – Oltenia ( tărâmul tuturor posibilităţilor). Aici mare chef, mare. Se taie porcul mai devreme. Mai timizi la început, alb-albaştri se dezlănţuie pe parcurs. Şi aici, o grozăvie. Cu toţii, de la preşedinte la masor cântă imnul Universităţii.
Pardon imnurile. Doar Craiova a fost proclamată campioana unei mari iubiri. Microfonul este pasat de la fotbalist la fotbalist. E o adevărată probă de loialitate. Dacă nu cunoşti următorul vers nu prea ai ce căuta în Bănie. Asta dacă nu eşti Wobay ori vreun băiat de la Antipozi. Dar nici de la olteni nu puteau lipsi manelele. Mai ales de aici, nu?
Adi de la Vâlcea în rol principal. Florin Costea pe post de servant. De la briliant, pleacă noile versuri. Iar sala răsună la unison : Tuşierii ne-au furat dar, pe trei am terminat.
N-au terminat pe trei, dar prea puţin contează. Craiova a trecut peste atât de multe în ultimii ani… Un offside nesemnalizat – un fleac. Locul 3 sau 6?
Dar jucătorii luaţi cu japca, dar drumul din A în B, din Liga II în Liga I, interdicţia FIFA de a mai aduce jucători, terenuri suspendate, exilul de la Caracal, Extensiv, sau capitală, amenzile colosale date de federaţie??
Vedeţi, mie nu-mi plac manelele.Deloc. Mi-a plăcut în schimb seria Matrix. Iar Oltenia se confundă cu oraşul Zion. Acest oraş este distrus constant – dar cu fiecare confruntare, rezistenţa este din ce în ce mai aprigă. Oltenii sunt nebuni – dar daţi cu toate alifiile. Când nu mai ai nimic de pierdut, nu mai ai de ce să te temi. Si într-o zi, Zion nu va mai capitula.

Amintiri....Echipa lui Hagi

2008-11-27T08:31:00.000-08:00

6 iulie 1994 – oare cine nu-şi mai aminteşte acea zi? Ziua în care am fost trişti, dar mândri. Naţionala noastră întâlnea Suedia în sferturile Cupei Mondiale.Şi ce meci a fost! Câtă încrâncenare! Poate spectacolul a lipsit, dar cine să-şi mai dea seama de acest lucru. Trăiam cu sufletul la gură fiecare moment al partidei. Apoi a urmat drumul de la agonie la extaz. Primele 90 de minute s-au încheiat nedecis. Era 1-1, dar mai presus de scor conta revenirea noastră în meci. Marcase Răducioiu în minutul 88. Şi am sperat din nou. Aveam tot dreptul. Apoi nouarul nostru a lovit iarăşi. Visam cu ochii deschişi: semifinala cu Brazilia, poate chiar… Dar nu a fost să fie.
La microfon, Cristian Ţopescu a rămas fără voce preţ de câteva minute. Iar tăcerea lui a echivalat cu tăcerea din sufletele noastre. Fuseserăm egalaţi. Pe atunci nu exista golul de aur. Şi încă o dată penaltiurile au hotărât. Se termina visul, începeau să curgă lacrimi.
Mi-am amintit de acest meci cititind un interviu dat de Gheorghe Hagi. Gică a fost votat în unanimitate cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Nu i-am prins pe Dobrin sau Balaci, dar tind să cred că titulatura i se cuvine. Mondialul american a reprezentat punctul maxim al carierei sale. Inevitabil discuţia a ajuns la acel meci cu nordicii: 5 minute până la victorie, spune Regele. Sincer, cufundat în tensiunea meciului nu am mai privit cronometrul. Mâinile îmi erau încleştate pe o cruce mare. Văzusem gestul la domnul Puiu Iordănescu, şi eram sigur că astfel ne calificăm. Dar şi Hagi repetă: Ar fi fost ceva ideal, aveam totul la îndemâna noastră, dar n- a fost să fie.
Apoi am rememorat World Cup 94. Da, a fost de vis! Ceasul suna la 2 noaptea, aveam meci. Şi chiar cu una dintre favorite: Columbia. Dar ai noştri nu se tem, conduc jocul. Şi vioara întăi e Hagi. Pe la el trec toate mingiile. Orchestrează fiecare atac. Conducem cu 1-0, apoi vine golul care e viu şi acum în amintirea tuturor. Un lob perfect de la peste 30 de metri îl surprinde pe portarul columbian. Reluări peste reluări. Mingea nu se învârte în aer. E fascinant, şi ce precizie! Se termină 3-1, după un meci ce avea să dea golul turneului. După prima confruntare, Hagi rămâne sclipitor, fie că pierdem sau învingem. Regele fascinează. Dar urmează Argentina, vicecampioana mondială.
Vedeţi dumneavoastră, pe atunci, pe vremea lui Gică nu prea conta aşa mult numele adversarului. Cântărea greu, ce-i drept căci sud-americanii aveau şi 2 titluri mondiale. Dar nimeni nu se speria. Şi nu auzeai pe cineva să zică: Dar cine suntem noi să ne luăm la trântă cu locul 2 mondial? De aceea generaţia `94 a fost iubită. Nu ceda, niciodată.
Duelul dintre România şi Argentina avea să fie desemnat cel mai frumos meci al turneului. Şi pe bună dreptate. S-a terminat 3-2, dar victoria tricolorilor nu a stat niciun minut sub semnul întrebării. Maradona din Carpaţi a făcut spectacol în teren, iar El pibe d`oro ( n.r. Maradona ) a plâns în tribună. Şi hora bucuriei a început pe Rose Bowl pentru ca apoi să se extindă în toată ţara. Se născuse o mare echipă şi odată cu ea un nou simbol naţional.
Timp de 90 de minute eram printre cei mai buni din lume. Ei din teren, noi de pe stadion sau din faţa ecranelor. Şi Hagi dribla cu aceaşi naturaleţe. Rareori putea fi oprit regulamentar, iar orice fault împotriva căpitanului se transforma într-o liberă periculoasă. Şi credeţi-mă distanţa nu era niciodată un impediment pentru stângul decarului. Îmi amintesc că România a terminat preliminarile pentru Franţa`98 neînvinsă. Galbenii s-au calificat la turneul final deşi mai erau destule partide de disputat.
După patru ani de zile de la isprava din SUA, întâlneam din nou Columbia. Era Coupe du Monde. Am văzut zeci de analize înaintea partidei, zeci de păreri. Se vorbea necontenit despre scheme de joc, tactici dar şi despre faptul că acum postura de favoriţi apasă greu pe umerii noştri.
Totul s-a oprit însă înainte de pauză. Călcâiul lui Gică nu a ţinut cont de toate astea, iar Adrian Ilie a marcat pentru o nouă victorie istorică.
Următoarea destinaţie – Toulouse. Aici ne aştepta Anglia, deţinătoarea uni titlu mondial. Dar pe cine să mai sperie?! 2-1. Noaptea eram iarăşi pe străzi.
Când am pierdut meciul din optimi tristeţea a fost mare. Nu atât eliminarea durea dar auzisem că Gică Hagi îşi jucase ultimul meci în prima reprezentativă.
Pe stadionul din Ghencea mii de oameni întămpinau Generaţia de Aur. La microfon, căpitanul dorea să-şi anunţe retragerea. Emoţia era de nedescris. Cu mic, cu mare spectatorii îi scandau numele. Nu s-au oprit o secundă. Şi din nou cu aceaşi înflăcărare se auzea: Toată lumea ştie Hagi e meserie! Şi au curs lacrimi. De ambele părţi…
Se deschidea un nou capitol în istoria echipei naţionale de fotbal iar Hagi mai continua doar pe un front: la echipa de club ( Galatasaray ). Şi juca mai bine ca niciodată.
În anul 1999 ziarul Milliyet din Turcia sublinia evoluţia românului: Hagi e ca vinul bun. Pe măsură ce trec anii, devine tot mai valoros.
Între timp prima reprezentativă nu se regăsea. Calificarea era în pericol după un 1-1 la Budapesta. Istoria nu era de partea noastră. Nicio victorie în partidele cu maghiarii.
Tocmai de aceea ziua de 5 iunie 1999 a rămas o zi istorică. Panourile din spatele porţii nu mai afişau mesaje publicitare. Se vedea clar, negru pe alb: Hagi e cu noi!
L-au convins să revină şi tind să cred că nu a fost aşa greu.
Sunt meciuri memorabile, meciuri cu miză uriaşă, totuşi, eu spun că meciul cu Ungaria e cel mai reprezentativ pentru Gică. N-au putut să-l oprească. Pur şi simplu n-au putut. Fiecare pasă îşi găsea obsedant adresa, fiecare trecere era acompaniată de urale iar dublajul lor întreţinea spectacolul. Era garanţia că nu va fi driblat doar un jucător advers, ci doi. În toată istoria confruntărilor maghiaro – române din 1330 încoace nu cred că primii au mai îndurat o asemenea umilinţă. Cred ca e de prisos să mai spunem cine a câştigat. Iar Regele a savurat fiecare moment: Când am evoluat în tricolor, am dat mereu totul, am pus naţionala pe primul plan, indiferent unde eram.
În urma sa rămân cifre, titluri, nominalizări: locul 4 în topul Balonul de Aur 1994, de 7 ori jucătorul anului în Romania, de 65 de ori căpitan al echipei naţionale, inclus în Topul celor mai buni 125 de fotbalişti din toate timpurile, al lui Pelé, locul 35 în topul Cei mai buni fotbalişti din lume în ultimii 100 de ani, cel mai bun fotbalist român din toate timpurile. A participat împreună cu naţionala la trei turnee de cupă mondială ( 1990-Italia, 1994- SUA, 1998- Franţa ) şi trei campionate europene ( 1984- Franţa, 1996 Anglia, 2000- Belgia şi Olanda). Cu 124 de selecţii, se află pe locul 2 în topul celor mai convocaţi fotbalişti la echipa naţională, după Dorinel Munteanu. Este în prezent jucătorul cu cele mai multe reuşite sub tricolor: 35.
Date impresionante pentru un jucător emblematic. Dar parcă nu asta contează cel mai mult. Pentru noi românii imaginea fotbalistului ce ţinea mâna pe inimă la intonarea imnului a rămas memorabilă. Căci, în acel moment, milioane de inimi băteau la unison.

Liga lui Păcală

2008-11-17T14:27:00.001-08:00

Păcală = om glumeţ, poznaş, care se ţine de farse. Apropo, voi cum l-aţi caracteriza pe şeful Ligii? Dânsul îl vede pe Kapetanos cel mai bun din lume. Aşa cum
l-a văzut şi pe Vranjkovic la Real Madrid.
Valoarea campionatului intern a crescut brusc de la un sfert european, de la acea dublă Steaua – Rapid. Apoi ne-am propus obiective măreţe: Liga Campionilor –– pe care CFR o va câştiga in maximum 5 ani, Cupa Uefa –– pe care ne-o propunem în fiecare sezon de acum înainte, şi bineînţeles câştigarea Campionatului European. Lesne de spus că distanţa dintre noi şi învingătoarea de la Zurich e echivalentă cu drumul de la Dinamo II spre Real Madrid. Dar de... îi prindem data viitoare. Le arătam noi fotbal. Am avut ghinion ce-i drept. Am ratat penaltiul ăla, apoi olandezii au ţinut morţiş să se răzbune după episodul Constanţa. S-au supărat, doar am strigat : Pe ei, pe mama lor!!!
Recent lituanienii ne-au arătat cum se şutează de la distanţă. Fundaşii noştri de Champions League n-au fost conectaţi la meci, altfel nu-mi explic. Totuşi, Goian a ţinut să-şi pună ieri la punct rivalii. Să nu mai viseze ei la Liga Campionilor, acolo ajung doar cei valoroşi. Cum altfel putem numi o echipă care ia 7 goluri într-o dublă. Au mai şi râs ăia de noi când au auzit de unde l-am luat pe Arthuro. Dar închide-le gura dacă poţi!
Investitorii din liga noastră au o problemă. Visează să-şi vândă jucătorii pe miloane de euro dar se zgârcesc când vine vorba de transferuri. Şi apoi taie şi spânzură: prea scunzi, prea lenţi, prea blonzi. Dayro Moreno face 20 de milioane de euro, dar de la Abel ce să ceri? Mai ţineţi minte la câte milioane era cotat Dică? A fost plimbat prin toată Europa. Cât a vrut la rându-i transferul! Cred că ştim cu toţii ce vrea acum.
Dar noi îi primim înapoi. Doar sunt ai noştri.
Lobonţ, Ogăraru, Mitea, Bratu, Dănciulescu, Tamaş, Moţi, Ovidiu Petre, Marius Niculae, Neaga. Nu, nu e echipa naţională, sunt fotbaliştii care fac naveta acasă – şcoală.
Cu unii poate am fost prea duri. Dar tot noi i-am ridicat în slăvi. Acasă e bine, toţi au valoare, după un meci bun creşte şi cota.
Sperăm la mai bine. La tinerii ce vin din urmă. Tot căutăm liderii generaţiilor următoare. Keşeru, Torje, Deac, Sepsi – oare? Parcă ne aşteptam la mai mult. Unde să-i şi creşti? Dăm licenţe pro dar îl trimitem pe Zigic la baschet. Nici nu vreau să ştiu unde
l-au trimis pe Obi Mikel. La ce ne trebuie ăştia doar scoatem mici Balaci pe bandă rulantă. Nu mai vorbim de viitori Hagi. Încă mai cred că baieţii din Kazakhstan au crezut că l-au transferat pe Gică. Dar au sacrificat berbecul pentru Luţu.

Bucuria lui “Dinho”!!!

2008-11-17T14:09:00.000-08:00

Transferul lui Ronaldinho la AC Milan a fost privit cu suspiciune. Presa a fost la rându-i rezervată în ceea ce priveşte capacitatea “Dinţosului” de a reveni la forma ce l-a consacrat. Aducerea brazilianului în vară a reprezentat în primul rând o lovitură de imagine. Fanii rossoneri s-au înghesuit să asiste la prezentarea noului “giuvaer” şi i-au pregătit acestuia o primire călduroasă, pe care “Dinho” a acceptat-o cu zâmbetul pe buze. S-au vândut tricouri şi abonamente. Rămânea totuşi o întrebare: poate brazilianul să facă faţă campionatului din peninsulă? Este în continuare magicianul care a fascinat planeta? Cu puţin timp în urmă, Gazeta Sporturilor publica o scrisoare a lui Ronaldinho către fanii Barcelonei. Cu lacrimi în ochi, acesta părăsea stadionul “Nou Camp”. Stadion al cărei tribună l-a adulat. Spera să revină într-o zi, şi printr-un gest fenomenal îşi cerea scuze suporterilor în caz că a dezamăgit. A înţeles fotbalul ca pe o bucurie şi, în consecinţă, a jucat mereu cu zâmbetul pe buze. Ronaldinho nu poate fi considerat un fotbalist “fiţos”, sau unul ce a avut o perioadă scurtă de glorie. Drept dovadă a participat la Olimpiada de la Beijing ca să fie în formă după un sezon în care a fost rezervă la Barcelona. Nu a rupt gura târgului, dar a arătat că vrea. Adevăratul examen abia urma să vină. Iar fanii nu au fost dezamăgiţi. “Dinţosul” a lovit când a fost nevoie. Derbiul Milan-Inter, şi o explozie de bucurie marcă înregistrată, cum rar ţi-e dat să vezi pe un stadion. Tribuna a urlat împreună cu el. Poate chiar a dansat. Etapă de etapă acesta a dovedit că rămâne acelaşi jucător imprevizibil, fericit că face parte din marea familie a fotbalului. Golurile continuă să curgă (vezi meciurile împotriva Sampdoriei sau Napoli), iar “Dinho” să joace.
Astă seară Milan a întâlnit Braga. Cu o echipă formată în mare parte din rezerve, elevii lui Ancelotti, nu s-au întrebuinţat prea mult. Au arătat ca nişte vedete ce nu pot păşi aceeaşi iarbă cu nişte adversari inferiori. Milanul a fost la un pas de o înfrângere ruşinoasă. Ronaldinho a intrat în repriza secundă şi a marcat un gol fabulos în minutele de prelungire. Apoi s-a bucurat.

Coşmarul francez şi dispariţia lui 10… şi de pe tricou

2008-11-17T14:01:00.000-08:00

"Cum să fie Franţa favorită, doar jucăm acasă?!" Acestea au fost cuvintele lui Gheorghe Hagi înaintea meciului de la Constanţa. Şi pentru 20 de minute aşa a fost. Tabela arăta 2-0, iar pe chipul lui Mandanda se citea neputinţa. Ai noştri conduceau şi deşi jucam cu vicecampioana mondială, ne simţeam învingători."Iată, se poate!". Īnsă minutele noastre de glorie s-au oprit odată cu golul lui Ribery. Apoi a început coşmarul –– un coşmar trăit iar şi iar.
Chinul s-a sfârşit aseară, când Lyon i-a mai dat o palmă Stelei. A cincea lovitură a francezilor. Nu ar fi asta principala problemă, ci felul în care au controlat ostilităţile din teren. Şutul de la peste 30 de metri al lui Gourcuff care l-a lăsat mască pe Lobonţ, centrarea şi golul aceluiaşi din meciul cu CFR, dezinvoltura pe care o arată Benzema, puterea de luptă a francezilor şi ,nu în ultimul rând, spectacolul oferit de Juninho la fiecare fază fixă. Şi peste toate astea un joc de pase ameţitor. Mingea circula de fiecare dată pe nişte trasee bine conturate.
Ai noştri încearcă, speculează. România, Steaua, CFR - toate luptă. Īnscriem din faze fixe. Golurile noastre par trase la indigo. Goian îşi varsă frustrarea cu fiecare reuşită - dar un meci are două reprize. Şi lecţia e aspră. Fotbalul nu ne iartă. Şi francezii ştiu fotbal. Ce fotbal! Dispare Platini - apare Zidane, dispare Zizou - apare Ribery. "Renaşte" acest Gourcuff care ne-a măcinat nervii! Şi brusc înţelegem: ei au - noi nu. Hagi nu concepea să pierdem acasă, indiferent de adversar. Generaţia lui nu stătea în umbra nimănui. Gică Popescu nu înţelegea de ce, la revenirea Stelei în grupele Ligii Campionilor, se mediatizează atât de mult adversarele din jocurile directe."Când eram la Galatasaray nu ne interesa cu cine jucam - dezlanţuiam infernul". S-au pierdut multe între timp. Īn primul rând omul care aducea fantezia la mijlocul terenului. Nu mai există. Doar "am fi nebuni" să ne luăm la trântă cu francezii, batavii sau italienii.
Se spune că fotbalul modern nu mai are nevoie de coordonatori de joc. Cine o fi inventat fotbalul modern?! Poate suntem nedrepţi, acum avem războinici: Goian, Chivu, Rădoi. Avem şi fantezie, doar îl avem pe Mutu. Dar spuneţi-mi un singur român care nu-l regretă pe Hagi. Sau oare trei, patru închizători puteau să-i oprească pe Ribery, Gourcuff sau Juninho?!